Am făcut prima investiție în 1997. Eram în liceu. Cu banii câștigați la un concurs am cumpărat acțiuni la o companie românească ce își promova IPO-ul la TV. S-a listat și la scurt timp a dat faliment…

Ce vei regăsi în acest articol:

• De ce cred că o barieră în calea educației financiare a copiilor suntem de fapt noi… părinții.
• Dacă Educația financiară nu este în școală ce facem noi mai departe.
• Jocurile prin care copiii pot învăța foarte ușor despre investiții și venituri pasive.  

Educația financiară ar trebui să fie inclusă în școală. Punct.

De la ce vârstă, cum, de la școală primară sau liceu… orice răspuns este bun. Trebuie.

Și dacă nu sunt șanse reale ca acest lucru să se întâmple prea curând avem misiunea ca părinții să transmită copiilor un set de concepte și mai ales de obiceiuri sănătoase în relația cu banii.

Gândindu-mă la acest subiect și urmărind mai mulți autori din domeniul educației financiare realizez că a doua cea mai mare piedică în educarea financiară a copiilor o reprezintă… părinții.

Mda… nu toți, și foarte probabil nu tu cel care ai ajuns să citești asta ci o mare majoritate a părinților.

Am avut binecuvântarea să trăiesc într-o familie cu valori sănătoase, cu ambii părinți prezenți și ambii ducând o viață activă pentru a ne crește pe mine și pe fratele meu și a ne oferi o educație cât se putea de bună.

Banii nu au fost nicicum în abundență și îmi aduc aminte de perioade destul de grele când munca le domina viața; îi vedeam doar seara târziu când ajungeau efectiv istoviți; nu ne-au lipsit cele necesare sau cel puțin părinții nu ne lăsau să vedem greutățile prin care treceau ca să ni le ofere.

Inclusiv noi copiii aveam sarcini intense pentru întreținerea gospodăriei care includea și câteva animale de hranit. Am învățat să muncesc, să învăț și apoi să muncesc… lucruri care mi s-au întipărit în creier pentru toată viața de adult.

A pune banii să lucreze sau a-i investi nu am deprins foarte devreme; deși tata avea și atunci spirit antreprenorial și o minte ageră, o oarece teamă era prezentă în a risca în vreo afacere mai ales avându-ne pe noi.

Și-a învins teama când noi eram deja adulți și a înființat o firmă de construcții care activează și în momentul scrierii, de peste 15 ani, cu mii de mp construiți în domeniul industrial (hale, depozite, showroom-uri).

Dar banii și lipsa lor mi-au dat mereu un stare de nesiguranță cu care nu m-am împăcat niciodată în perioadele mai dificile. Sentimentul apăsător din astfel de momente m-a motivat mereu să fac ceva mai mult ajungând în timpul vieții de adult să fiu constant în dezechilibru în ariile vieții ce țin de relaxare, distracție, conectare, prieteni. Munca, Familie, Munca apoi Familie mărită și iar munca la job, munca acasă în proiecte în care să învăț și să pot face mai mult.

Te regăsești probabil și tu în asta.

Voiam să fac mai multe cu banii pe care îi strângeam din diverse activități ale copilăriei dar nu aveam suficientă educație financiară și nici acces la informații precum avem în prezent.

În liceu am câștigat un premiu într-o activitate extrascolară împreună cu un bun prieten. Și am luat și ceva bani, vreo 300.000 lei, împreună. Stai liniștit, pe atunci suma asta era cam cât un salariu minim și împărțit la 2, probabil ar putea echivala cu un maxim 1000 RON de fiecare.

Erau cam de 3 perechi de blugi dacă îmi aduc bine aminte.

Aveam bani cât pentru 2 perechi de blugi care ar fi fost oricum mai buni decât cei de pe mine.

Și am făcut prima mea investiție, am cumpărat acțiuni la… Gepa Electro Center în cadrul unei emisiuni publice, sau cel puțin tentative de IPO.

Nu ai auzit de ei?

Era mare hype în anii 90 cu reclame TV. Pe atunci, daca nu mai stii, orice se spunea la TV era adevărat, nu-i asa? Era ușor să crezi în ceva difuzat pe cele câteva canale TV. Nici nu mai știu dacă era ceva pe lângă TVR în 1997.

Pentru mulți ani, a fost singura mea investiție.

Nu aveam venituri constante și nici obiceiul de a investi periodic să fac ‘’dollar cost average’’.

Eram mai degrabă învățat să muncesc și să obțin banii din muncă. Veniturile pasive si proiectele personale aveam să le descopăr mult mai târziu, pe langa cariera de vanzari.

Cât despre a studia bursa și mișcările economiei… a rămas tot pentru mai târziu în timpul facultății.

Cu toate astea, ca o paranteză, tata a fost singurul din tot cercul nostru de rude și prieteni care nu a ‘’bagat bani la Caritas’’. Eu nu înțelegeam de ce nu o făcea (ca să ne îmbogățim și noi ca vecinul de la 2) iar el mereu punea obsesiv aceeași întrebare: ‘’De unde și cum înmulțesc ăștia banii? Dacă nu fug cu banii în câteva luni… uită-te la mine’’

Și a avut dreptate.

Sunt aproximativ 1 milion de firme în România la o populație de 19 milioane. Nu toate sunt active și mai ales nu sunt unice, adică sunt administratori care dețin sau sunt asociați în mai multe societăți.

Ideea este că nu avem toți afaceri care să-i inspire pe copii sau prin care să moștenească spiritul antreprenorial.

Asta nu înseamnă că nu putem transmite un set sănătos de valori și principii legate de bani.

În multe aspecte ale vieții mele profesionale am resimțit nevoia de a structura, de a documenta, de a pune în categorii și tipare tot felul de lucruri, de la informații, know how până la activități recurente cum ar fi de exemplu rutina lunară a unui self audit care să mă mențină pe direcțiile pe care mi le stabilesc pe termen mediu (1-3 ani). Asta după ce am resimțit mulți ani nevoia de consistență care se dilua după primele 4-5 luni ale anului.

Mulți oameni își fac planurile / rezoluțiile anuale. E un lucru simplu. Așa se întâmpla și în cazul companiilor. Ce devine complicat este să fii conectat cu acele obiective săptămâna de săptămâna, în fiecare arie a vieții, zi de zi, lună de lună fără să pierzi focusul după un timp prea scurt care poate nu-ți permite nici să începi proiectele propuse.

Am ajuns inevitabil să aplic același tehnici și când a venit vorba despre educația financiară a copiilor noștri (8 ani și 15 ani).

Ce aș vrea să le transmit? Cum fac să fie pe înțelesul fiecăruia dintre ei? Ce comportamente am observat la ei în legătură cu banii? Ce obiceiuri sănătoase construiesc cu ei?

Despre independența financiară, active și venituri pasive…

Cu Amalia la 8 ani este prematur să discutăm în acești termeni. Dar Ștefan înțelege aceste concepte

Încă de la vârsta de 12 ani. Chiar și-a propus să fie liber financiar până la 35 de ani. Sincer cred că o va face până la 30 de ani.

Cum ar putea copiii să învețe mai ușor decât prin jocuri.

Și ce joc este mai bun decât probabil cel mai cunoscut joc de pe planetă: Monopoly.

Jucând de zeci de ori cu amândoi, am remarcat deja câteva tipare care ne arată punctele fierbinți în educația lor pe acest plan financiar. Dar acestea într-un articol viitor.

Te las cu ideea de Joc și adăugăm la Monopoly și alte jocuri și titluri din care te poți inspira pentru a putea fi consistent în educarea financiară a copiilor:

Cashflow101 (joc realizat de Robert Kiyosaki) – pentru peste peste 12 ani, poate chiar 14 ani.

Start-up race (joc dezvoltat de Cristian Onetiu) – pentru dezvoltarea mentalității de antreprenor.

Despre cărți. Poți încerca ‘’Banii în mișcare’’ scrisă de Iancu Guda, ‘’Dragă, unde sunt banii?’’ de Adrian Asoltanie, ‘’Copil bogat, Copil isteț’’ de Robert Kyiosaki.

Cu siguranță sunt mult mai multe dar numărul mare de opțiuni poate aduce mai degrabă blocaj și amânare.

În articolul următor îți voi spune care sunt conceptele legate de bani și finanțe pe care vreau să fie cunoscute și deprinse de copiii noștri până la vârsta de 18 ani.

Nu trebuie să fim multimilionari ca să ne dăm seama totuși ce i-ar putea ajuta pe copii mai mult și mai devreme în viață decât s-a întâmplat în cazul nostru. Să le oferim mai mult din ce am învățat până acum. Să învățăm noi mai mult din ce i-ar ajuta pe ei mai devreme.

Să fie ei liberi financiar mai devreme decât reușim noi. Să poată avea libertatea de a alege. Banii aduc libertate și timp; dacă nu aduc fericirea, de fapt banii șterg multe din motivele nefericirii.

Consistența face diferența!

Până data viitoare,

Să fii #MereuÎnMișcare!

Ștefan

Sunt multe cărți și materiale despre persuasiune care ne explică modele științifice detaliate pentru a ne arăta cum funcționează persuasiunea și care sunt procesele prin care să miști masele, să determine anumite procese de gândire.

Omul obișnuit, ca mine și ca tine, nu are timpul necesar pentru a elabora și aplica modelele științifice. Avem nevoie de un set de tehnici, de exemple și un ghid de utilizare.

Am realizat acest ebook și cu îngăduința ta, apelez totuși la răbdarea de a parcurge în fiecare capitol câteva idei esențiale prin care înțelegem de ce exemplele uneori banale au putere.

Lucrările din domeniu sunt importante și poți găsi aici o esență în 30 de pagini cu peste 60 de exemple și practici de la care să mergi mai departe, dacă te fascinează psihologia persuasiunii.